Cuvânt de întâmpinare

Parohia constituie în primul rând o unitate spirituală, o familie de credincioşi şi a carei membri sunt uniţi prin identitatea credinţei şi a activităţii religioase, fiind grupaţi în jurul unui altar sau a unei biserici şi al aceluiaşi slujitor „Parohul” ca împuternicit al Episcopului, este conducătorul sufletesc al credincioşilor din parohie (art. 47 din Statutul pentru organizare şi functionare a B.O.R.).

Prin botez, mirungere şi Sfânta Împărtăşanie, orice om devine mai întâi creştin şi membru al unei parohii. Parohia articulează creştinul în trupul lui Hristos, care este întreaga Biserică, prin dezvoltarea conştiinţei de enoriaşi, în fiecare credincios. Duhul lui Hristos, care circulă în toţi cei care s-au îmbrăcat în El, prin botez, creează o comuniune, o unitate, o legătură spirituală între toţi membri aceleaşi parohii.

Unitatea de corp a credincioşilor între ei şi a tuturor întrolaltă cu Hristos, este creată şi susţinută în parohie, prin unitate a duhului, a învăţăturii de credinţă, a harului şi a sfintelor slujbe din care se adapă viaţa spirituală a tuturor membrilor ei.

Bun venit pe site-ul parohiei „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Arad - Micalaca Nouă!

Pr. Ic. Stavr. Nicolae Marcu - paroh
Arad - 2005

Prezentare

Micalaca Nouă a apărut şi s-a dezvoltat în perioada interbelică, fiind o prelungire spre vest a cartierului de azi Micălaca (denumită acum „veche”), fostul sat Ytelaka, menţionat documentar în anul 1177, ca o donaţie a regelui Béla III către capitlul din Orod (comuna Vladimirescu, fosta Glogovăţ).

Încă de la început, locuitorii acestei noi aşezări, în mare parte români, s-au dovedit buni creştini, dornici să-şi ducă viaţa sub oblăduirea bisericii. În acest scop, pe data de 10 mai 1925, intervin la forurile superioare bisericeşti pentru înfiinţarea unei parohii ortodoxe. Ministerul Cultelor şi Artelor, cu o adresă din 18 septembrie 1925, acceptă înfiinţarea parohiei care număra atunci 408 credincioşi. Primele slujbe religioase au fost oficiate într-o sală de curs a şcolii primare de pe strada Fabius. Primul preot slujitor a fost părintele consilier Caius Turicu (1925-1927). De atunci şi până în prezent, un şir de preoţi vrednici a păstorit în această parohie: Cornel Mureşan (1927-1928), Romulus Furdui (1928-1939), Ioan Buţiu (1939-1956), Dumitru Gornic (1956-1959), Aurel Jiva (1959-1973), Victor Biliboacă (suplinitor) şi Terentie Mihiţ (1973), Nicolae Marcu (1974-2014), Miron Iercan (1979-2003), Gheorghe Oprea (1997-2003), iar din 2004 Adrian Bara si Marcel Marcu.

Biserica

Prin strădania credincioşilor şi sub păstorirea preotului paroh Romulus Furdui, la 8 septembrie 1930 s-a pus şi s-a sfinţit piatra fundamentală a actualei biserici cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Construirea bisericii a durat patru ani (1930-1934) şi a fost efectuată conform proiectului arhitectului Silvestru Rafiroiu, cel care a conceput şi „Crucea Martirilor” („Troiţa”) din parcul Eminescu, precum şi alte edificii din Arad.

Biserica este aşezată pe un soclu înalt de piatră cioplită, zidurile sunt de cărămidă, iar acoperişul este învelit cu tablă. Lungimea sa este de 17,50 m, iar lăţimea de 8 m. Interiorul bisericii are o capacitate de 350 de credincioşi.

Situată lângă şoseaua Arad-Deva (Calea Radnei, azi strada Iuliu Maniu), ea se află sub nivelul acesteia, datorită construirii viaductului de deasupra căii ferate Arad-Timişoara, în anii ’77-’78, fapt care a determinat o înălţare corespunzătoare a şoselei însăşi.

Arhitectura

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” este construită pe un plan triconc, cu două turle octogonale, una pe naos şi cealaltă pe pronaos. Absida altarului şi absidele laterale sunt ridicate pe cinci laturi ale unui poligon. În interior, absidele sunt semicirculare. Pronaosul este supralărgit (4x8m). În dreptul lui, în exterior, a fost plasată o construcţie specială care adăposteşte scara de urcare în balcoanele pronaosului. La nivelul balcoanelor a fost construit un cafas amplu, sprijinit pe stâlpi puternici.

Plastica arhitectonică evocă pe cea de la biserica mănăstirii Dealu, ctitorită de Radu cel Mare, în anii 1499-1501, model preluat de principalele monumente de arhitectură religioasă din Ţara Românească, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Un brâu median, cu secţiune semicirculară, împarte faţadele în două registre. Registrul inferior este decorat cu panouri dreptunghiulare de tencuială, marcate de muluri cu profil semicircular. Registrul superior este prevăzut cu arcaturi oarbe, animate în interior cu cercuri realizate în mulură cu aceeaşi secţiune semicirculară.

Motivul arcaturii este reluat, la dimensiuni mai mici, la baza celor două turle. Tamburii turlelor au pe fiecare faţă câte o fereastră, marcată de un ancadrament cu profil în retragere, terminat cu un arc semicircular. Ferestrele sunt surmontate de o arcatură continuă, alcătuită din trei şiruri de denticuli. (Motivul denticulilor este repetat la baza acoperişului turlelor.)

Această succesiune pe verticală a arcelor cu profil semicircular subliniază tendinţa de lansare a edificiului bisericii, a cărei siluetă, admirabil proporţionată, zveltă, cu o ornamentaţie minimă, dar cu un efect estetic maxim, se impune ca o realizare remarcabilă a arhitecturii de tradiţie bizantino-românească din judeţul nostru.

În final, menţionăm un amănunt: pe faţada de Vest a bisericii, în cele două panouri elaterale din registrul inferior, arhitectul Silvestru Rafiroiu a amplasat două nişe, în care, în anul 2004, pictorul arădean Corneliu Artimon a reprezentat portretele Arhanghelilor Mihail şi Gavril.

Pictura murală

Pictura murală acoperă pereţii, bolta şi suprafaţa interioară a turlei de pe naos. Ea a fost executată în anii 1943-1944, de către pictorul Cornel Cenan din Cluj, un reprezentant de seamă al stilului neobizantin românesc din acea vreme. Luând în considerare dimensiunile bisericii şi posibilităţile oferite de suprafeţele ce urmau să fie pictate, având în vedere numărul restrâns al acestora, pictorul a adoptat un program iconografic redus la esenţial. Posedând un deosebit simţ al monumentalului, Cornel Cenan a preferat scenele ample, dar cu puţine personaje, încât ele pot fi „citite” cu uşurinţă de cei care le privesc. Mesajul biblic şi tâlcul scenelor pictate îşi găsesc calea directă spre mintea şi inima credincioşilor. S-a născut astfel un ansamblu pictural aerisit, impunător, înnobilat de un colorit adecvat. Predomină un roşu preţios şi un albastru calm care generează o atmosferă propice reculegerii.

În tratarea formelor, Cornel Cenan a recurs la o stilizare avântată, care îmbină verva cu tendinţa decorativă. Mai ales în redarea vestimentaţiei personajelor sfinte, el a introdus o mişcare, uneori o învolburare aproape „barocă”, departe de hieratismul sever tradiţional. Totodată, chipurile unor sfinţi au dobândit un caracter mai pregnant uman. Unele reprezentări, cum ar fi cele ale prorocilor, au devenit veritabile portrete. Nimic nu impretează însă asupra trăsăturilor decorative ale ansamblului pictural. Tendinţa decorativă este susţinută şi de plasarea scenelor şi a portretelor de sfinţi în chenare decorative fastuoase, în care predomină vrejul şi frunza de acant redată într-o stilizare sofisticată. Toate aceste elemente, enumerate mai sus, se armonizează într-o pictură, în acelaşi timp, clară şi somptuoasă, monumentală şi decorativă.

Autor: Horia Medeleanu

Sub oblăduirea pr. ic. stavr. Nicolae Marcu - paroh (1974-2014)
şi a Consiliului Parohial (din anul 2005)

Programul iconografic

1. În altar
Aici, pictorul a reprezentat tema întrupării Mântuitorului Iisus Hristos şi tema jertfei.
În concă: Maica Domnului cu Pruncul tronând între doi îngeri-diaconi.
În proscomidier: Iisus Hristos - Emanuel în potir
În hemiciclu: Jertfa lui Avram; Jertfa lui Cain şi Abel

2. În naos
Pe cupola turlei: Iisus Hristos Pantocrator
Pe tambur: 16 îngeri
Pe baza turlei: Liturghia Îngerească
Pe pandativi: Cei patru evanghelişti

3. În absidele laterale
În conca absidei de Sud: Naşterea Domnului
În conca absidei de Nord: Învierea
În absida de Nord: Prorocii Ilie şi Daniil
În absida de Sud: Prorocii Isaia şi Ezechiil

Pe boltă
- Schimbarea la faţă
- Înălţarea Domnului

Pe peretele de Sud
- Botezul Domnului

Pe peretele de Nord
- Iisus pe cruce, Maica Domnului şi SF. Apostol Ioan
4. În pronaos

Pe boltă
- Pogorârea Duhului Sfânt

Teme din Vechiul Testament
- Crearea Evei
- Ispitirea lui Evei (Căderea în păcat)
- Izgonirea din Rai
- Cain l-a ucis pe fratele său Abel
- Legământul lui Dumnezeu cu Noe
- Moise primind Tablele Legii
- Sodoma şi Gomora
- Regele David
- Regele Solomon

5. În cafas
- Sfânta Ecaterina
- Sfânta Paraschiva
- Îngeri

6. În cafas, către naos
- Năframa Veronicăi

După şase decenii, prin purtarea de grijă a părintelui paroh Nicolae Marcu şi a Consiliului Parohial pictura murală a fost restaurată de pictorii Ana Marcu Istrătescu (Sfântul Altar), pictorii arădeni Corneliu Artimon şi Ludovic Sosnac, finalizarea lucrărilor de restaurare a picturii din Altar, precum şi restaurarea integrală a picturii din naos şi pronaos. Totodată, a fost poleit iconostasul cu foiţe aurii de şlahmetal (lucrările s-au încheiat în anul 2004).

Iconostasul

În timpul păstoririi preotului Aurel Jiva (1969-1970), biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” a fost împodobită cu un iconostas de lemn, sculptat de Filimon Morar din Sântandrei-Simeria, judeţul Hunedoara şi pictat de Eremia Profeta din Bucureşti. În alcătuirea programului iconografic, pictorul a ţinut seama de canonul statornicit de tradiţie.

În registrul I, de la stânga la dreapta, sunt următoarele icoane: Arhanghelul Mihail (pe uşa diaconească din Nord), Maica Domnului cu Pruncul, Bunavestire (pe uşile împărăteşti), Iisus Hristos-învăţător şi arhanghelul Gavril (pe uşa diaconească din Sud).

În registrul II: Naşterea Domnului, Botezul, Cina ce de Taină, Învierea şi Înălţarea.

În registrul III: Sfânta Treime încadrată de cei 12 apostoli.

Deasupra iconostasului: Crucea Răstignirii, încadrată de Maica Domnului şi apostolul Ioan (moleniile).